Suntem o generaţie de şmecheri! Ştim multe şi avem multe. Cu laptopul în mână, cu celularul de fiţe şi cu o gândire occidentală, i-am depăşit de mult pe cei mai trecuţi prin viaţă ca noi. Degeaba se uită ei, mama şi tata, la tehnologia pe care o foloseşti, că nu o pricep.

Ne credem deştepţi şi, poate suntem (deşi de multe ori mă îndoiesc când văd atâta cocălărie, manelizare şi prostie). Avem de toate. Avem portocalele, bananele, jucăriile şi tehnologia pe care generaţiile născute până prin anii 80-85 nu le-au avut.

Cineva spunea că pentru noi, tinerii de azi, e mai simplu să îl urmezi pe Hristos. Nu ştiu ce să zic…

Unul dintre lipsurile pe care le observ – inclusiv la mine – este puterea de a renunţa. A renunţa înseamnă a părăsi, a abandona, a ceda şi a accepta o situaţie.

Să renunţi e greu, şi nu de puţine ori, dureros. Să taci când crezi că ai dreptate, să îţi calci peste mândria ta pentru a fi împăciuitor… E greu! Însă, cei care vor să fie asemenea lui Hristos, trebuie să înveţe să practice acest ”sport” dur, dar obligatoriu pentru viaţa fiecărui credincios. [Mai mult]

Vladimir Pustan este pastor, scriitor şi preşedinte al Fundaţiei “Cireşarii”. Este căsătorit cu Florica şi are patru copii: Vlăduţ, Emanuela, Beniamin şi Florin.

El este un pastor marcant pentru generaţia tânără din zilele noastre. Iubit de majoritatea evanghelicilor români, dar şi criticat în anumite perioade ale vieţii, pastorul Vladimit Pustan a rămas credincios lui Dumnezeu şi viziunii primite de la El. Este un model de perseverenţă, loialitate şi dedicare.

Vă invităm să citiţi un interviu provocator despre viaţa pastorului Vladimir Pustan, despre generaţia tânără din zilele noastre, dar şi despre momentele în care a fost criticat pentru acţiunile sale.

În primul rând, aş dori să vă salut şi să vă mulţumesc pentru că aţi acceptat propunerea noastră şi v-aţi făcut timp să ne acordaţi un interviu.

Pentru început, v-aş ruga să ne spuneţi câteva lucruri care v-au marcat copilăria. [Mai mult]

Florin: Bună Sunny. Îți mulțumesc că ai acceptat să ne acorzi acest interviu.

Sunny: Bună tuturor celor care ascultă și sunt interesați de fenomenul muzical.

Florin: Te invit să începem cu începutul;). Te rog să ne spui câteva lucruri despre copilăria ta și familia în care te-ai născut.

Sunny: M-am născut în județul Iași în anul 1977 și mai am încă 3 frați. La vârsta de 6 ani ne-am mutat în Craiova unde am făcut școala generală și liceul. Cu părinții, pot spune, că nu m-am înțeles prea bine.

Florin: Stiu că de mic copil ți-ai dorit să cânți. Cine ți-a insuflat această dorință?

Sunny: Dorința de a cânta a existat în mine de când eram mic. Îmi aduc aminte că eram încântat de cei pe care îi vedeam la televizor cântând, televizor care pe atunci era alb-negru. La vârsta aceea tot ce era despre muzică mă atrăgea.

Florin: Să vorbim puțin despre anii tinereți. Stiu că nu ai fost un băiat prea cuminte, ci din contră, te-ai “inrolat” intr-o gască care te-a împins să faci lucruri de care nu ești mândru. Cum a fost adolescența și tinerețea ta? [Mai mult]

Salut! Sunteti o trupa „forte” noua asa ca haideti sa facem cunostinta in primul rand!

Salut! Trupa Forte inseamna: Ruben Precup – chitara si voce, Alin Haiduc – chitara si voce, Ovidiu Precup – chitara bass, Florin Haiduc – clape si voce, Ionica Haiduc – tobe. Desi majoritatea dintre noi suntem deocamdata cu un picior la Cluj si cu unul in Ocna Mures, ne place sa spunem ca suntem o trupa din Ocna Mures. Trei dintre noi suntem studenti la Cluj: Ruben, Florin si Ovidiu iar Alin si-a inchieat de curand colaborarea cu Credo TV, insa este in continuare prins in proiectele Continental Romania. Ionica locuieste in Ocna Mures si cei care il cunosc stiu ca asa va ramane mereu – “ocnas”, deoarece inima lui bate pentru oamenii de acolo.

Stiu ca unii dintre voi ati mai avut aparitii discografice si cu alte trupe, asadar cum ati ajuns la formula actuala?

Intr-adevar, unii dintre noi am mai avut aparitii discografice, insa aceste colaborari au avut si au un caracter temporar. Nu putem sa spunem ca aceste aparitii au fost proiecte nereusite; nu eficienta sau ineficienta acestora ne-au adus in acest punct, de a forma o trupa noua. Asa cum ati putut observa, intre noi exista un anumit grad de rudenie, intre unii frati, intre altii verisori, iar faptul ca am crescut impreuna ne-a adus oarecum intr-un anumit punct de unde am inceput sa privim toti in aceelasi sens. Bineinteles ca Dumnezeu a stiut de la inceput ceea ce face. Initial noi am pornit sub o alta formula insa pana sa ajungem la asa cum suntem azi au mai existat mici modificari in componenta trupei. El ne-a condus prin anumite etape in asa fel incat sa intelegem cu totii care este cel mai potrivit lucru pentru noi personal si apoi ca si trupa. Cu mult inainte sa apara primul nostru single si site-ul oficial al trupei (www.trupaforte.com), ne-am format ca si trupa de lauda si inchinare, cantand in biserica locala la alte evenimente. [Mai mult]

Trupa Fitilul si Chibritul s-a infiintat in luna Septembrie a anului 2008 si este formata din: Sergiu Margaian (22 ani, Lead Vocal si Chitara), Daniel Heller (21 ani, tobe), Gabi Ignatoaie (21 ani, bass, baking vocals) si Alex Budimir (26 ani, clape). Ei locuiesc in Timisoara si fiecare membru al trupei este implicat in echipa de inchinare din biserica din care provine. Scopul trupei este ca  muzica ei sa aiba un impact in lumea spirituala, punand in versuri gandurile, experientele si provocarile pe care le au membrii in viata de zi cu zi; astfel, inimile celor care ii asculta sa fie aduse mai aproape de Dumnezeu.

Va invit asadar sa ii cunoastem pe cei de la Fitilul si Chibritul.

Buna, baieti! Desi nu ati aparut de multa vreme in peisajul muzicii crestine romanesti, cei care v-au auzit cantand si-au format o parere buna despre voi si astfel au inceput sa se auda lucruri tot bune despre trupa voastra. Va propun ca pentru inceput sa ne spuneti cum a luat fiinta trupa Fitilul si chibritul. [Mai mult]

Luxxe, pe numele lui adevarat, Adi Marian, este un tanar dedicat lui Dumnezeu, un tanar care a  trecut prin incercarile provocate de o tumoare canceroasa. Credinta si dragostea adresate lui Dumnezeu l-au facut sa ramana credincios si puternic in Creatorul universului.

Va invit, asadar, sa il cunoasteti pe Luxxe, un tanar simplu si plin de farmecul Cerului.

Pentru inceput, te rog sa ne spui cine e Luxxe.

Luxxe este, defapt, Adi Marian, insa, cei mai multi ma cunosc doar ca Luxxe. M-am nascut in Campia Turzii, judetul Cluj, in urma cu aproape 23 de ani. Locuiesc de mai bine de 8 ani in Spania, in apropierea Madridului si frecventez biserica penticostala Emmanuel – Arganda del Rey si cant la chitara bass in grupul de lauda si inchinare ProDeus.

La inceputul acestui interviu, te rog sa ne povestesti despre intalnirea ta cu Isus… despre relatia ta cu El.

As putea spune ca am crescut de mic intr-un mediu crestin, desi tatal meu nu este intors la Dumnezeu. Am avut o adolescenta cu urcusuri si coborasuri, dar nu m-am departat prea mult de biserica si de Dumnezeu. In anul 2007, am luat hotararea de a-L cunoaste si urma mai indeaproape pe El. Am facut public lucrul acesta prin botezul in apa si mi-am inceput slujirea impreuna cu alti tineri din biserica. [Mai mult]

În fiecare dimineata ne suna ceasul pentru a ne anunta ca începe o noua zi si este timpul sa ne trezim.. Sunase deja ceasul si la mine sa ma trezesc, era înca devreme. M-am ridicat din pat, am facut lucrurile ce deja devenisera rutina de dimineata si m-am grabit sa ma asez la masa pentru a gusta câte ceva, iar apoi m-am îndreptat grabit spre scoala fara sa îi multumesc mamei mele pentru mâncarea pregatita, considerând acest lucru ca fiind ceva normal. De fapt consideram hrana, aerul, sanatatea, familia si toate lucrurile ce le aveam ca ceva normal, ceva ce îmi apartinea si nu constientizam faptul ca ele sunt o binecuvântare.

A trecut timpul si circumstantele vietii mele s-au schimbat. Mama s-a îmbolnavit, iar apoi a plecat la Domnul… iar eu… eu mi-am dat seama abia atunci cât de fragila si trecatoare este viata. Mi-am dat seama ca toate lucrurile sunt o binecuvântare de la El si ca nimic nu mi se cuvine.

Daca acum câtiva ani mi se parea un lucru normal ca mama mea sa îmi pregateasca masa, acum pot spune ca îmi este dor ea, mi-e dor sa ma trezeasca dimineata si sa ma cheme pentru a lua micul dejun. Mi-as dori sa mai traiesc acele momente, dar acest lucru, acum, este imposibil. [Mai mult]

Buna, Tibi. Pentru inceput, te rog sa ne spui cateva lucruri despre tine.

Sa traiesti, Florin.

Ma numesc Tiberiu Bulzan, sunt din Oradea, slujesc in Biserica Betania din 2006, in lucrarea cu tinerii, iar din 1995, pana in 2004, am facut parte din echipa de inchinare a bisericii – tobosar. Sunt un om care a acceptat chemarea lui Dumnezeu pentru viata lui intr-un anumit moment, iar, de atunci, vad cum El binecuvanteaza tot ceea ce fac, vad cum se implinesc promisiunile Lui in viata mea si in biserica in care slujesc.

Sunt casatorit cu scumpa mea sotie, pe care o cheama Ramona, iar impreuna avem 3 copii extraordinari: Karina- 7 ani-, Rares -4 ani-, Paul- 2 ani.

Biserica Betania din Oradea este singura bisrica din tara care organizeaza un festival de pantomima. Cand si cum ati primit aceasta viziune?

Aceasta viziune a venit printr-un tanar din biserica, implicat in departamentul de drama si pantomima al bisericii (e vorba despre Robi). Prima editie a festivalului a avut loc in aprilie 2006. Am considerat ca, pe langa multele conferinte, intalniri, pe teme muzicale, diferite studii, ar fi potrivit un festival de drama si pantomima, unde sa aratam oamenilor ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi. [Mai mult]

Creştinii… o grămadă de oameni la un program de biserică!!? Parcă tot mai mult această idee îşi face loc în minţile celor din jurul nostru. Tot mai puţini creştini fac o faptă bună şi tot mai puţini îndrăznesc să vorbească celor din jur despre Prinţul inimii lor. Ce să mai vorbim despre planuri mai îndrăzneţe sau mai bine zis, de planuri concrete? E tragic şi dureros să vezi pocăiţii mulţumindu-se să se retragă şi să se piardă în mulţime în timp ce atâţia mor şi nu ştiu Adevărul. Suntem ca şi Petru, când îl urmărea pe Isus la judecata Lui. S-a ascuns în mulţime, neavând curajul să spună adevărul: că şi el este unul din ucenicii Domnului. Prinţul suferea şi el spunea că nu-l cunoaşte. Tragic, nu?

E şi mai tragic, însă, că noi, creştinii, am devenit comozi, mulţumindu-ne cu programele bisericii, cu câte o seară de tineret în care Dumnezeu “ne atinge”, însă a doua zi dimineaţă, la şcoală, la locul de muncă, între prieteni, ne ascundem şi ne pierdem în mulţime. Să râzi… Să plângi! Am devenit pocăiţi de doi bani, de duzină? În inima noastra flacăra închinării nu mai arde şi scrumul e bătut de vânt. Ici şi colo, câte o inimă care mai fumegă şi tot mai puţine inimi care mai ard pentru Isus.
Suntem chemaţi să ieşim din comoditate, să ne pocăim şi să plângem pentru noi şi pentru cei din jurul nostru. Să facem ceva pentru lumea în care trăim, să nu mai fim percepuţi doar ca nişte oameni simpatici, ci să vadă cei din jurul nostru că suntem ai lui Isus. Să nu ne mai vadă doar cu Bibliile sub braţ duminica şi joia, ci să vadă că trăim cu  adevărat pentru El. Spune şi să nu taci, lucrează şi să nu stai… roagă-te şi cere o inimă plină de pasiune pentru El. Dumnezeu are nevoie de tine! [Mai mult]

Crista Capusan locuieste in Cluj Napoca si impreuna cu sora ei, Ami Capusan au inregistrat trei albume – unul sub numele Electric iar ultimele doua sub numele Ami&Crista. A terminat Conservatorul iar momentan este profesoara de muzica.

Florin: Buna Crista. Pentru inceput vreau sa iti multumesc ca ai acceptat sa ne dai un interviu.

Crista: Buna, cu toata placerea.

Florin: Hai sa vorbim putin despre cariera ta muzicala. De cand ai inceput sa canti si care sunt formatiile in care ai cantat sau cu care ai colaborat?

Crista: Am inceput sa cant cu formatia Transilvania Gospel. La inceput aceasta formatie era practic un mare cor. Apoi am ramas doar cativa si am hotarat sa facem ceva mai deosebit. Am compus fiecare membru al trupei cate o piesa sau doua si le-am inregistrat luand astfel fiinta albumul „ Lasa cantecul liber”. In felul acesta s-au nascut piese pe care eu si Ami le mai cantam si in ziua de azi. Formatia Trnsilvania Gospel s-a destramat  la un moment dat, iar eu si Ami am inceput o colaborare cu formatia Contrast. In urma acestei colaborari s-a nascut primul nostru album Electric cu piesele compuse de cei de la Contrast. [Mai mult]