Ce ar trebui să facem noi ca şi creştini? Răspunsul teoretic poate părea destul de simplu dar practic necesită luptă zilnică. Cred că, asemenea lui Pavel, ar trebui să fim oameni care să aducem veşti bune, oameni care să aducă speranţă în sufletele celorlalţi. Iar aici nu mă refer la faptul că ar trebui să vindem “gogoaşe calde” – speranţe deşarte. S-ar putea ca din punct de vedere economic să meargă la fel de rău, dar moral cu siguranţă că se poate schimba ceva.

Dar, se pare că noi, creştinii, suferim la acest capitol. Reforma aceasta trebuie făcută în primul rând în inimiile noastre. Şi acest lucru nu este foarte uşor de realizat din cauza faptului că ne-am “împodobit” cu tot felul de “păcăţele” care ne fac să ne mişcăm destul de greu. Ce să le zicem oamenilor despre Împărăţia lui Dumnezeu când noi înşine suntem stăpânii propriilor împărăţii ale comfortului. “Dumnezeu vrea să ne dăruiască ceva dar nu poate, căci mâinile ni-s pline.* E dureros că ne aflăm astăzi unde ne aflăm… dar asta e. Nu se cuvine să mai stăm la taclale despre cine dintre noi are dreptate şi cine nu. E momentul să ne pocăim cu adevărat. Vorbele şi expresiile care au devenit clişee goale ar trebui să reînvie la puterea iniţială, fiind urmate îndeaproape de fapte palpabile. C.S. Lewis spunea că: “Nu trebuie însă să devenim victime ale metaforelor noastre”. [Mai mult]