Descoperind-o ca pe o noutate, trupa “Alin Timofte band” ne-a sarit in ochi ca o revelatie, dar si ca ceva  foarte cunoscut. Cunoscand acest nume si  asociindu-l cu nenumarate proiecte din muzica crestina romaneasca, ni s-a parut foarte e interesant sa aflam de acest urmator pas in care omul din spatele lui este implicat, mai ales ca detaliile pe care le-am aflat au pus in lumina faptul ca acest proiect se va situa in zona muzicii crestine de avangarda.

CM: Spune-ne despre trupa. De ce acest nume si de ce aceasta formula acum?

Alin Timofte:   Trupa  se  numeste  Alin Timofte  Band si e o idee  de mai demult, pe care am pastrat-o de ceva vreme, asteptand circumstantele potrivite.  Pentru ca cred ca fiecare idee isi are momentul ei in care sa se  concretizeze. Numele l-am ales impreuna cu colegii mei de trupa si am decis ca el e cel mai potrivit ca sa asigure continuitatea, din perspectiva ascultatorilor care ne stiu deja, avand in vedere lumea ne cunoaste pe toti din trupa din proiectele anterioare.  Exista si varianta de a continua sub numele de `Trei, Doi, Unu` insa, fiind un proiect nou care va contine idei noi si va fi bazat pe contributia mai multor personae, ne-am decis sa incepem “fresh”. [Mai mult]

Cristian Galea locuieşte în Arad, este căsătorit cu Monica, au 4 copiii extrordinari împreună și este păstor în Biserica Creştină Adoram Arad. Cristi a cunoscut feţele suferinţei în mai multe faze ale vieţii sale. Ceea ce ne descoperă despre sine dovedeşte într-adevăr dependenţa lui de Dumnezeu şi sensibilitatea  lui pentru tot ce însemană CER.

Cristi, ce ţi s-a întâmplat încă de tânăr, mai exact când erai în anul 3 de facultate?

Mulţi ani la rând m-am ferit şi am încercat să nu fac public ceea ce mi s-a întâmplat. Sincer, acum nu ştiu de ce, poate de ruşine, ca şi cum aş fi fost vinovat de ceva. Îmi aduc aminte că eram la sfârşitul sesiunii de vară. Stăteam la un cămin studenţesc şi tatăl meu venise cu maşina să ducem bagajele acasă – urma vacanţa de vară. În timp ce duceam în braţe un monitor de calculator, am tuşit şi în câteva momente am simţit cum plămânii mi s-au umplut de sânge. Am lăsat monitorul jos şi în faţa căminului m-am aplecat şi am început să tuşesc sânge. Plămînii continuau să se umple cu sânge şi aveam impresia că mă sufocam. În acele momente am fost convins că voi muri. Nu ştiam ce mi s-a întâmplat, nu auzisem niciodată în viaţa mea pe cineva să i se întâmple ce mi se întâmpla mie. Tatăl meu stătea lângă mine încremenit, nu ştia ce să-mi facă. Eu, plin de pace, aplecat în jos, convins că mor în câteva clipe. A fost una din experienţele care m-au marcat pe viaţă. Nu am murit, sângele s-a oprit, au urmat 3 luni de spitalizare cu injectii zilnice şi 6 luni în care luam câte 10-12 medicamente concomitent. Diagnosticul a fost tuberculoză. A trecut, am uitat, sunt sănătos, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate. [Mai mult]

Pastorul David Reidy de la Hillsong Church, Australia a conferenţiat la Bucureşti, în perioada 15 – 17 Noiembrie 2006, în cadrul Conferinţei de închinare “Connect Worship Tour”. Împreuna cu el, a mai venit o echipă de laudă şi închinare de la Hillsong.

La acea vreme, am făcut tot posibilul să îi luăm un scurt interviu. Am îndrăznit şi am reuşit J.

Deşi nu este un interviu lung, am considerat că merită să fie publicat.

Acestea fiind spuse, vă invităm cu drag să citiţi un scurt interviu cu pastorul David Reidy.

Cum vă simţiţi în România şi ce părere v-aţi făcut despre ţara noastră?

David: Cred că e o ţară minunată şi o ţară cu un mare potenţial.

Ce v-a plăcut în mod deosebit la această conferinţă? 

David: În primul rând, entuziasmul şi bucuria celor prezenţi, apoi sprijinul pastorilor. [Mai mult]

Mioara Rus a aflat, la cei 37 de ani, ce însemnă cu adevărat  credinţa. Credinţa care  te ajuta să lupţi în cele mai grele momente. A fost diagnosticată cu cancer limfatic. O boală fatală pentru mulţi, dar nu şi pentru Mioara. Un sprijin pentru alţii, puternică ,o femeie a rugăciunii, o învingătoare, mamă a 2 fetiţe, Mioara împărtăşeşte cu noi povestea ei de biruinţă, de victorie.

„Doar o relaţie puternică cu Dumnezeu te poate ajuta să treci cu bine prin astfel de suferinţe”

R.C : Mioara, pentru mulţi, denumirea medicală a formei de cancer cu care tu te-ai luptat nu spune prea multe. Haide să începem cu începutul.

M.R : Eram însărcinată în luna a cincea cu a doua fetiţă, când am început să mă simt tot mai rău. În luna a şaptea de sarcină, au început să mi se umfle nişte ganglioni la gât. Credeam că am o problemă cu tiroida. Am început să fac toate investigaţiile permise în acel moment de sarcină, dar doctorii nu au putut să pună un diagnostic cert. După ce am născut, la circa 2 săptămâni, am făcut un ecodopller şi o radiografie pulmonară. Atunci, am aflat că am o adenopaţie de 8 cm. Nu ştiam prea bine ce înseamnă aceasta [Mai mult]

„Nu ştiam cum am să ajung în India dar am pus înaintea lui Dumnezeu”

Daniel Dumitriu s-a născut la Iaşi, are 24 de ani şi a emigrat împreună cu familia în Statele Unite ale Americii. Student la University of California Berkeley, profilul Electrical Engineering & Computer Science, Daniel l-a cunoscut pe Dumnezeu după ce a citit întreaga Biblie pe parcursul unui an. Iar după ce participă la o conferintă de misiune în Romania, la Bîrlad, inima lui incepe să bată pentru misiune.

R.C : Daniel, vrem ca oamenii să te cunoască mai bine, pe tine ca persoană, ce ne poţi spune despre tine?

D.D: Am să spun câteva detalii despre familia mea, dar nu voi spune prea multe pentru că e mai bine să ne cunoaşte-ţi personal. Am crescut într-o familie de credincioşi şi Dumnezeu mi-a dat binecuvântarea să am 5 fraţi. În total suntem şase băieţi dintre care patru  au o relaţie personală cu Dumnezeu. [Mai mult]

„Sunt un simplu om căruia i s-a dat FAVOAREA să fie copilul lui Dumnezeu! Am fost creată ca să-I aduc Regelui Regilor laudele mele, să-I aduc închinarea mea. Sunt pusă deoparte să-I slujesc Domnului și e cea mai mare onoare pentru mine să fiu un închinător al Său! Laudele îi aparțin numai Lui!”…cuvinte care aparțin unei persoane foarte speciale, Luminița Ciuciumiș. Născută in 25 iunie 1969, în localitatea Fetești din județul Ialomița, ea a ales să iși pună darul primit din partea Lui Dumnezeu în slujba Celui ce i-a devenit Tată, Sfătuitor, Ajutor dar mai ales Prieten! Atât în cariera solo căt și alături de Callatis Praise, Luminița Îi daruiește în continuare laude Aceluia căruia Îi aparțin. Este căsătorită și are trei băieti.

Flaviu: Bună ziua! În primul rând felicitări pentru toate cântecele și proiectele realizate de tine cu care ne-ai încantat pana acum. Aș vrea să imi spui in câteva cuvinte, cine este Luminița Ciuciumiș și cum ai început primii pași în cariera ta muzicală! [Mai mult]

Alin Haiduc s-a născut în Ocna Mureş iar în prezent locuieşte în oraşul Cluj Napoca. Este prezentatorul Emisiunii “Dincolo de muzicã şi versuri” de la canalul de televiziune Credo Tv, iar din anul 2003 cântă în formaţia Continental.

1) Bunã Alin! Aş vrea pentru început sã ne spui câteva cuvinte despre tine.

În câteva cuvinte?  Pãi…aş putea sã spun cã recent am absolvit Academia de Muzicã Gheorghe Dima din Cluj Napoca şi cu toate cã din totdeauna mi-a plãcut şi m-a atras  muzica, acum îmi petrec cel puţin 8 ore într-un studio de televiziune (CredoTV), în faţa calculatorului, în faţa camerelor de filmat, sau cu camera de filmat în mânã. Cu alte cuvinte, îmi place sã fac de toate. Desigur, nu am uitat de muzicã. Ea a fost şi rãmâne o pasiune vitalã pentru fiinţa mea, însã deocamdatã încerc sã îmi fac timp pentru toate. Sper sã şi reuşesc!

Pentru cã vorbeam de pasiuni, fãrã sã mai amintesc muzica şi partea video, pot sã spun cã de curând am început sã joc tenis de câmp. E un “microb” de care nu mai pot sã scap! [Mai mult]

Salut Florin. Ştiu cã pânã acum viaţa ta a fost o viaţã binecuvântatã, trãitã pentru Dumnezeu! Povesteşte-ne în câteva cuvinte copilãria ta şi momentul în care viaţa ta a fost predatã în totalitate în mâna lui Dumnezeu.

Bunã Flaviu. Pot spune cã am avut parte de o copilãrie interesantã şi fericitã. Am avut harul sã mã nasc într-o familie cu pãrinţi credincioşi, care m-au dus de mic copil la bisericã. La vârsta adolescenţei am început sã mã îndepãrtez de bisericã şi de principiile creştine. Pot spune cã la acea vreme mergeam la bisericã doar de dragul mamei mele. Ţin minte cã eram pe clasa a VIII-a şi se apropia examenul de capacitate iar ca orice copil de pocãit, când dai de necazuri, faci promisiuni îndrãzneţe lui Dumnezeu. Eu nu prea învãţasem şi îmi era fricã sã nu pic examenul. Aşa cã m-am pus pe genunchi şi i-am promis lui Dumnezeu pocãinţã în schimbul promovãrii examenului de capacitate. Şi cum Dumnezeu nu se lasã aşteptat, am luat examenul dar am „uitat” sã mã ţin de promisiune. Dumnezeu însã nu a uitat. În acea varã am mers într-o tabãrã creştinã. M-am dus sã mã relaxez dupã examene însã acolo Dumnezeu mi s-a descoperit. În acea tabãrã mi-am predat viaţa lui Dumnezeu şi pot spune cu tãrie cã a fost cea mai bunã alegere care am facut-o în aceşti 24 de ani. În acea tabãrã de tineret am înţeles cã viaţa cu Dumnezeu nu înseamnã doar mersul la bisericã. Acolo l-am descoperit pe Dumnezeu şi i-am putut spune pentru prima datã „Tatã”. Zâmbeam, dansam, radiam de fericire…erau lucruri noi pentru mine însã eram conştient cã Dumnezeu mi s-a descoperit. Am înţeles atunci cã viaţa cu Dumnezeu înseamnã pace, fericire, putere, plinãtate, har, adevãr şi tot ce este frumos şi desãvârşit. [Mai mult]

1.  Bunã Adi! Pentru început, te rog sã ne spui câteva lucruri despre tine.

M-am nãscut în Timişoara în anul 1978, într-o familie de creştini (penticostali) şi în acelaşi timp, muzicalã. Tatãl meu era dirijor de cor, un frate pianist, o sorã la vioarã si altã sorã la mandolinã. Am fãcut trei ani de vioarã (5 ca şi materie) şi trei ani de percuţie la Şcoala de muzicã „Ion Vidu” din Timişoara. M-am cãsãtorit cu Nico în august 2002, ea fiind o binecuvântare imensã în viaţa mea şi de atunci Îl experimentãm pe Dumnezeu ca şi familie în moduri foarte interesante. Lucrez la o firmã de web (pagini si aplicaţii web) ca şi project manager, sunt în anul II la facultatea de inginerie/calculatoare, şi sunt lider de închinare la Biserica „Casa Închinãrii”-Timişoara de aproximativ doi ani. Este o binecuvântare şi un har sã-L slujesc în aceastã lucrare!Şi de asemenea, este o binecuvântare sã am o trupã atât de tânãrã şi talentatã, şi sã pot investi în ei ceea ce Dumnezeu şi alţii au investit în mine. Şi ultima noutate, în octombrie aşteptãm un bebe în familia noastrã şi din ce ştim pânã acum, este baieţel! Suntem extrem de bucuroşi cã Dumnezeu ne-a dat un îngeraş de care sã avem grijã şi sperãm sã facem asta cât mai bine. [Mai mult]