A invatat sa moara fata de el insusi, pentru a-l lasa pe Cristos sa domine fiecare particica din el. A invatat sa il Iubeasca pe Isus mai mult decat viata insasi. Tot ce a pierdut, a socotit a fi nimic, in comparatie cu ceea ce castigase, pe Isus: “ Oh, Cristoase, vreau sa am credinta aceea care porunceste muntilor, credinta aceea care e indrazneata si vorbeste oricui despre Dumnezeu”(Jim). Jim Elliot – o ispiratie  – exemplul lui rascoleste, motiveaza, linisteste, tulbura, dar nepasator nu te poate lasa.

Atent pentru a nu se impovara cu lucruri si activitati care ar fi putut ocupa timp si spatiu: “ Deci,  trag concluzia ca cel mai intelept este sa traiesc cat mai simplu, implinindu-mi doar nevoile fundamentale – adapost, hrana, invelis si pat. Ba chiar si aceste lucruri pot isca alte nevoi, daca nu esti atent. Vegheaza, suflete, sa nu iti complici viata, si sa nu mai ai nici timp, nici spatiu sa cresti. “(Jim)

Preocuparea si prioritatea numarul unu in viata lui Jim a fost  Cristos, cauza lui Cristos, largirea Imparatiei: “Simt un indem puternic, o dorinta arzatoare sa ies din mlastina mediocritatii care imi ineaca zilele. Tata, daca imboldurile acestea sunt ale firii, zagazuieste-le, ucide-le. Dar daca le poti purifica, daca le poti indrepta spre fagasul Tau, atunci intensifica Tu aceste dorinte, calauzeste-le Tu! Caci ,stii Doamne, ca imi doresc din tot sufletul ca mireasa scumpului Tau Fiu, sa fie facuta desavarsita chiar in timpul vietii mele.” (Jim) [Mai mult]

Suntem o generaţie de şmecheri! Ştim multe şi avem multe. Cu laptopul în mână, cu celularul de fiţe şi cu o gândire occidentală, i-am depăşit de mult pe cei mai trecuţi prin viaţă ca noi. Degeaba se uită ei, mama şi tata, la tehnologia pe care o foloseşti, că nu o pricep.

Ne credem deştepţi şi, poate suntem (deşi de multe ori mă îndoiesc când văd atâta cocălărie, manelizare şi prostie). Avem de toate. Avem portocalele, bananele, jucăriile şi tehnologia pe care generaţiile născute până prin anii 80-85 nu le-au avut.

Cineva spunea că pentru noi, tinerii de azi, e mai simplu să îl urmezi pe Hristos. Nu ştiu ce să zic…

Una dintre lipsurile pe care le observ – inclusiv la mine – este puterea de a renunţa. A renunţa înseamnă a părăsi, a abandona, a ceda şi a accepta o situaţie.

Să renunţi e greu, şi nu de puţine ori, dureros. Să taci când crezi că ai dreptate, să îţi calci peste mândria ta pentru a fi împăciuitor… E greu! Însă, cei care vor să fie asemenea lui Hristos, trebuie să înveţe să practice acest ”sport” dur, dar obligatoriu pentru viaţa fiecărui credincios. [Mai mult]

Jim Elliot m-a învăţat că lucrurile mari pot fi realizate printr-o părtăşie zilnică cu Dumnezeu, m-a învăţat că ceea ce contează e atunci când Dumnezeu te promovează ci nu oamenii. El m-a inspirit să imi dedic viaţa Lărgirii Împărăţiei.

“ Doamne , dă-mi biruinţă nu pentru gloria mea, ci pentru a se vedea în mine ce înseamnă să îl cunoşti pe Dumnezeu”, se ruga Jim Elliot la vârsta de 20 de ani. Unul din sufletele alese care a avut un drum unic,a lăsat totul pentru a câştiga ceea ce nu avea cum să piardă: “Nu este nesăbuit cel care renunţă la ceea ce nu poate păstra,pentru a câştiga ceea ce nu are cum să piardă” .

Jim Elliot era pasionat de Dumnezeu , un om al rugăciunii : “ Acesta este pentru mine adevăratul creştinism, când fraţii se roagă şi a doua zi văd săvârşindu-se  minuni în campus. Fiecare zi e ziua unei minuni săvârşite prin rugăciune” spunea el. Inima lui bătea în acelaşi ritm cu inima Tatălui pentru cei pierduţi. Jim nu se mai îndoia deloc că Dumnezeu îl chemase spre America Latină. A înţeles atunci că niciodată nu va putea să se mulţumească cu viaţa creştină “obişnuită”, comună.Inima lui se îndrepta spre cei care nu auziseră niciodată de Isus. “ Doamne Dumnezeule, dă-mi şi mie o credinţă care să îmi potolească îndeajuns teama ca să pot cânta Tată, în faţa indienilor Auca , vreau să cânt”- se ruga Jim.  A plecat spre Ecuador, a lucrat cu băştinaşii din Shandia, împărtăşind cu ei tot ce însemnă Dumnezeu…însă inima lui bătea pentru indienii Auca- un trib de sălbatici, necivilizaţi [Mai mult]

“Dumnezeu este tot pe tronul Său, noi suntem tot la picioarele Sale şi ceea ce ne desparte este doar distanţa unui genunchi în rugăciune.” Jim Elliot

Numele meu este Cami, am 26 de ani şi sunt aşa bucuroasă să fiu parte a misiunii transculturale.

În 2008 am văzut că Dumnezeul meu este Dumnezeul care transformă imposibilul în posibil.Chiar de la începutul anului am fost îndrăzneaţă în cererile mele şi i-am spus Domnului că vreau să Îl slujesc mai mult pe El, să mă dedic mai mult. Dumnezeu a ascultat această dorinţă şi mi-a scos în cale o misiune în Africa pentru o lună, perioadă în care Dumnezeu m-a învăţat ce înseamnă dedicarea totală şi bucuria dăruirii de sine în slujire.

Mă rugam Domnului şi Îi spuneam că dacă mă vrea în Africa sunt convinsă că El are şi resursele necesare plecării mele. Şi aşa a fost nu doar în 2008 când am mers împreună cu o echipă de la Tineri pentru Misiune Mediaş în Kenya şi Uganda dar şi în 2009 El şi-a arătat credincioşia. L-am văzut pe Dumnezeu făcând minuni din punct de vedere financiar încât nu doar că ni s-au acoperit nouă ca echipă cheltuielile, dar am reuşit să ducem bani şi celor mai săraci dintre săraci. Dumnezeu a folosit biserica mea pentru a mă binecuvânta şi de asemenea şi multe alte familii şi prieteni din ţară şi de peste hotare. [Mai mult]