Episcopul Otis Clark este pastorul care a călătorit cel mai mult în lume ca predicator al Evangheliei.

Născut în anul 1903 în Oklahoma, s-a convertit la doar 19 ani, în 1922 în urma acÈ›iunilor organizate de Salvation Army. La vremea aceea tânărul era arestat, acuzat ca traficant de whiskey, în timpul prohibiÈ›iei. ÃŽÈ™i aduce aminte că predicatorul i-a spus să „devină creÈ™tin, să nu mai vândă lichior, să înceteze acel stil de viață È™i să treacă de partea lui Dumnezeu.” IeÈ™it din puÈ™cărie, Clark s-a convertit È™i a rămas creÈ™tin până azi, 89 de ani mai târziu. Din 1946 a fost hirotonit ca pastor È™i evanghelist.

Predicarea Evangheliei este activitatea centrală a lui Clark. Acum are 108 ani È™i un profil de invidiat: nu ia medicamente, nu are aparat auditiv È™i nu are nevoie de baston. Are dantura originală, poartă ochelari doar când citeÈ™te, nu bea È™i nu fumează. „Dacă eÈ™ti de partea lui Dumnezeu, atunci eÈ™ti de partea cea bună”, spune pastorul care creditează longevitatea È™i sănătatea sa numai credinÈ›ei în Dumnezeu. Numele său s-a aflat în 2009 pe lista centenarilor din publicaÈ›ia Time. [Mai mult]

Cristian Galea locuieşte în Arad, este căsătorit cu Monica, au 4 copiii extrordinari împreună și este păstor în Biserica Creştină Adoram Arad. Cristi a cunoscut feţele suferinţei în mai multe faze ale vieţii sale. Ceea ce ne descoperă despre sine dovedeşte într-adevăr dependenţa lui de Dumnezeu şi sensibilitatea  lui pentru tot ce însemană CER.

Cristi, ce ţi s-a întâmplat încă de tânăr, mai exact când erai în anul 3 de facultate?

MulÅ£i ani la rând m-am ferit ÅŸi am încercat să nu fac public ceea ce mi s-a întâmplat. Sincer, acum nu ÅŸtiu de ce, poate de ruÅŸine, ca ÅŸi cum aÅŸ fi fost vinovat de ceva. ÃŽmi aduc aminte că eram la sfârÅŸitul sesiunii de vară. Stăteam la un cămin studenÅ£esc ÅŸi tatăl meu venise cu maÅŸina să ducem bagajele acasă – urma vacanÅ£a de vară. ÃŽn timp ce duceam în braÅ£e un monitor de calculator, am tuÅŸit ÅŸi în câteva momente am simÅ£it cum plămânii mi s-au umplut de sânge. Am lăsat monitorul jos ÅŸi în faÅ£a căminului m-am aplecat ÅŸi am început să tuÅŸesc sânge. Plămînii continuau să se umple cu sânge ÅŸi aveam impresia că mă sufocam. ÃŽn acele momente am fost convins că voi muri. Nu ÅŸtiam ce mi s-a întâmplat, nu auzisem niciodată în viaÅ£a mea pe cineva să i se întâmple ce mi se întâmpla mie. Tatăl meu stătea lângă mine încremenit, nu ÅŸtia ce să-mi facă. Eu, plin de pace, aplecat în jos, convins că mor în câteva clipe. A fost una din experienÅ£ele care m-au marcat pe viaţă. Nu am murit, sângele s-a oprit, au urmat 3 luni de spitalizare cu injectii zilnice ÅŸi 6 luni în care luam câte 10-12 medicamente concomitent. Diagnosticul a fost tuberculoză. A trecut, am uitat, sunt sănătos, ÃŽi mulÅ£umesc lui Dumnezeu pentru toate. [Mai mult]