Sunt clipe în care mã privesc şi nu pot sã înţeleg… cum am putut iarãşi sã mã murdãresc ? Îmi privesc mâinile pline de tinã, de murdãrie, şi-apoi, mã uit la Tine! Creatorul întregii lumi, Sfântul Universului, modelul curãţiei… cum poţi sã mã iubeşti ? Mi-era teamã când mã vedeam murdar, mi-era teamã cã nu are cine sã mã curãţeascã, sã mã iubeascã… Cine mã va lua de mânã ? Cine mã va îmbrãţişa plin de iubire ?
Trãiam în incertitudini, în singurãtate, dar ai venit Tu, Cel prin glasul cãruia au luat fiinţã toate!… mai puţin eu …eu cum am apãrut ? Eu am fost primul lucru pe care ai pus Tu mâna ? Te-ai coborât din slava Ta sã mã creezi, iar acum sã mã salvezi? Privindu-ţi ochii plini de compasiune, n-am ezitat sã-ţi arãt murdãria mea, sã-ţi spun cã nu merit sã mã atingi, cã sunt murdar, iar Tu urãşti pãcatul… asta e tot ce ştiam şi credeam… iar Tu, n-ai ezitat sã-mi spui cã aşa este, dar iubirea Ta trece peste orice piedicã, dorinţa Ta de a curãţi, de a salva oamenii depãşeşte orice obstacol, face orice sacrificiu… Ai fi putut sã zici doar un cuvânt, sã mã trimiţi sã mã spãl, sã mã rog… dar niciodatã nu aş fi experimentat ceea ce a simţit acel lepros care a crezut în puterea Ta atunci când Tu doreşti ca un lucru sã se înfãptuiascã…. respins de cei murdari, nedorit, neatins
de ei….dar atins de Cel curat …. n-aş fi simţit niciodatã dragostea materializatã în atingerea Ta plinã de compasiune, sinceritate, sacrificiu… nu Te-aş fi simţit aşa cum eşti Tu… DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ…. Vreau sã fiu şi eu ca Tine, sã pot vedea oamenii prin ochii Tãi, sã fiu mâna prin care Tu-i atingi, sã fiu dragoste adevãratã… iubind “oricând” şi aşteptând “nimic”… vreau sã vãd lumina feţei Tale strãlucind peste viaţa mea… Însã nimic nu se comparã cu atingerea dragostei Tale, atingere care curãţeşte şi dã viaţã oriunde şi oricând… Nu mai vreau sã caut mâinile Tale doar pentru a vedea ce ai sã-mi oferi, ce cadouri ţii in ele… vreau doar sã simt dragostea prin atingerea mâinii Tale… [Mai mult]