Ce ne poti spune despre tine; si cum a fost intalnirea ta cu Isus?

Sunt un simplu om, care se pocaieste in fiecare zi. Intalnirea mea cu Hristos nu a fost una simpla.

Eu nu l-am cautat, nu vroiam sa aud de Dumnezeu, El m-a cautat si in toata alergarea mea m-a oprit. A trebuit sa-mi pierd ambii parinti la interval de sase luni pentru a ma pocai. Apoi, boala, suferinta si necaz… asa a lucrat Domnul cu mine : prin zdrobire.

Vorbeste-ne, te rog, despre implicarea ta in radio.

Am fost chemat sa-mi depun marturia de cei de la radio. Ei au vazut ca ma descurc bine si mi-au propus sa realizez o emisiune, apoi am devenit manager in radio, mai apoi director… dar, pana va vorbesc de functii… Dumnezeu imi pusese radioul pe inima si el devenise o parte din mine! Acum, prin radio, vad oameni mantuiti si cercetati de Tatal meu prin muzica , Cuvant….

Anul trecut, s-a intamplat ceva “neasteptat” in viata ta, ce anume a fost, cum ai primit vestea si ce a urmat dupa ? [Mai mult]

Vladimir Pustan este pastor, scriitor şi preşedinte al Fundaţiei “Cireşarii”. Este căsătorit cu Florica şi are patru copii: Vlăduţ, Emanuela, Beniamin şi Florin.

El este un pastor marcant pentru generaţia tânără din zilele noastre. Iubit de majoritatea evanghelicilor români, dar şi criticat în anumite perioade ale vieţii, pastorul Vladimit Pustan a rămas credincios lui Dumnezeu şi viziunii primite de la El. Este un model de perseverenţă, loialitate şi dedicare.

Vă invităm să citiţi un interviu provocator despre viaţa pastorului Vladimir Pustan, despre generaţia tânără din zilele noastre, dar şi despre momentele în care a fost criticat pentru acţiunile sale.

În primul rând, aş dori să vă salut şi să vă mulţumesc pentru că aţi acceptat propunerea noastră şi v-aţi făcut timp să ne acordaţi un interviu.

Pentru început, v-aş ruga să ne spuneţi câteva lucruri care v-au marcat copilăria. [Mai mult]

Aşezată pe o bancă de lemn din curtea frumos pavată, ascult rugăciunea tremurată a lui P. Cuvintele lui sunt simple pentru că  P. nu are prea multă şcoală… îmi taie inima pentru că, pe cât sunt de simple, pe atât sunt de reale, scoase brut din sufletul lui care nu ştie să cosmetizeze. Mută, mă uit la rugăciunile mele şi le compar cu ale lui.

P: “Îţi mulţumesc, Doamne pentru că ziua de azi a fost mai călduroasă decât cea de ieri.” Iar eu ştiu că pentru el, căldura de astăzi înseamnă că nu a mai tremurat pe stradă, şi că, poate la noapte, nu va fi la fel de frig în canalizarea unde doarme el.

Eu: “Te rog să faci să fie şi azi cald.” Şi ştiu că de fapt frământ în mine gândul că aş vrea să mă pot încălţa cu pantofi şi nu cu cizme.

P:  “Îţi mulţumim pentru că am venit aici, ca să ne întâlnim cu oamenii aceştia care ne ajută.”  Iar eu ştiu că el că este recunoscător pentru oamenii care l-au găsit pe străzi şi care i-au spus despre un Tată care îl iubeşte. Nu are pe nimeni altcineva şi de când i-a întâlnit pe ei, nici nu mai caută prieteni, pentru că în lumea lui e greu să te încrezi în oameni. [Mai mult]

…anul trecut mă pregăteam pentru misiunea din Kenya din vară…ştiam că voi merge la o şcoală infintata pentru copii care proveneau din familii sărace, ce nu îşi permiteau să plătească taxa şcolară …o şcoală unde profesorii erau voluntari, deşi erau la fel de săraci că şi copii din clasele lor.

…în timp ce mă rugăm şi îi ceream Domnului să îmi spună care este mesajul Lui pentru copii din Kibera [ cel mai mare slum-mahala din Africa, situat la periferia capitalei kenyene- Nairobi], îmi veneau mereu în cap cuvintele “spune-le că îi iubesc”…şi m-am tot gândit…cum să le spun că îi iubeşti…adică cum să le demonstrez că Dumnezeu îi iubeşte…gândindu-mă la conditile greu de imaginat în care ăşti copii flămânzi şi abuzaţi, cresc…am continuat să mă rog…gândindu-mă că poate îmi mai spune ceva….altceva să le spun ceva mai uşor de demonstrat…dar aceste cuvinte mă urmăreau şi după ce le auzeam în mintea mea…se făcea linişte, nu mai era nimic de adăugat. Aşa că am început să mă rog, să îmi arate Domnul modalităţi prin care să le explic şi să le demonstrez dragostea Lui… [Mai mult]

Ce ne puteti spune despre dumneavoastra?

M-am nascut in Aiud, judetul Alba, intr-o familie de credinciosi ortodocsi practicanti. Eu si familia mea eram nelipsiti de la biserica ortodoxa, ne straduiam sa tinem traditiile si sa traim mai aproape de Dumnezeu.
Am crezut mult in biserica, in traditii, dar si in Dumnezeu. N-am stiut ca aceasta combinatie de trei factori e una mortala. Acum stiu ca exista doar doi factori care decurg unul din altul: biserica iese din Dumnezeu.

Cum a fost copilaria dumneavoastra?

Am avut o copilarie lipsita de griji in prima parte a ei, apoi, in adolescenta, am inceput sa gust amarul mortii fratelui meu, Marcel, in varsta de doar 18 ani. De atunci, m-am maturizat mai devreme decat se intampla normal; aveam doar 15 ani. Am inceput sa ma gandesc la moarte, dar si la viata vesnica. De atunci, mi-am pus intrebari existentiale.

Ati mers la seminar; dupa aceea,  ati devenit preot… la ce biserica ati fost preot , unde , cat timp si cum erau enoriasii carora le-ati slujit? [Mai mult]

Amnon s-a” indragostit” de sora sa, Tamar, a ajuns atat de “indragostit “ de ea, incat a ajuns sa fie bolnav la pat. Si, cu ajutorul prietenului sau siret, Ionadab, a reusit sa o aiba pe Tamar. Desi era liber sa o ia de nevasta (2Samuel 12:12), el nu a ascultat si s-a culcat cu ea si a necinstit-o. Dupa aceea, a urat-o si mai tare decat a iubit-o (2Samuel 12:14,15). Oare era intr-adevar Amon indrgoastit??? Nu , aceasta dragostea a fost doar o pasiune animalica care  tulbura  constiinta; este o asa zisa “distractie” care costa prea scump.

Din pacate, traim in acesta generatie si parca dragostea a ajuns atat de ieftina : fiecare se serveste din inima ta, incat ajungi o marfa ieftina, cumparat de la tarabe, un mar muscat, in care ceilati arunca cu piciorul atunci cand il vad… si, totusi, nu acesta este DRAGOSTEA! Pentru ca dragostea ONOREAZA, ea nu umileste , nu calca suflete in picioare pentru a-si satisface egoismul! Dragostea adevarata doreste sa te ocroteasca de suferinta si de rusine… cine incearca sa te atraga dupa sine si sa te necinstaeasca, pentru ca mai pe urma sa ajunga sa te urasca, nu are dragoste, ci doar o pasiune animalica, demonica. Un filosof spunea: “ DACA PRIETENIA TE INALTA- ESTE DRAGOSTE; DACA EA TE INJOSESTE, ESTE O PASIUNE PERICULOASA” [Mai mult]

Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să ne  păzească  inimile şi gândurile în Hristos Isus şi fie îndurarea Domnului  peste noi, după cum o nădăjduim noi de la EI!

Mă numesc  Anda şi am prilejul să am 22 de ani binecuvântaţi de la adoratul nostru Împărat.

Am bucuria să trec prin una din feluritele încercări care sunt lăsate  omului care îşi doreşte cu adevărat  o viaţă neprihănită . De mică copilă de la vârstă de 6 ani, mi s-a pus un diagnostic care ne-a înfiorat pe toţi. Această încercare avea să se numească Distrofie musculară progresivă de tip Duchenn (cu alte cuvinte o atrofiere a muşchilor începând din partea inferioară a membrelor până în cea superioară, care are că final afectarea muşchiului miocardic şi evident survenirea morţii).

Am înţeles că urma să îmi trăiesc o viaţă care pe zi ce trecea devenea tot mai limitată, aşa încât la vârsta de 10 ani am ajuns să fiu dependentă de un fotoliu rulant. Atunci am realizat că eu nu trebuie să fiu o persoană care să dau înapoi, rezumându-mă la a mă plafona. Aşa că am încercat să am o viaţă cât mai activă, să interelationez cu societatea care mă înconjura. Aveam prieteni, colegi de clasă dar în mod special aveam familia aproape. Mai am doi fraţi şi o soră,  toţi mai mari ca mine care încă din debutul acestei încercări  au fost alături de mine susţinându-mă moral, iar părinţii au fost pilonii de neclintit care Domnul i-a aşezat lângă mine din partea cărora am primit cel mai minunat sprijin. [Mai mult]

Câţi dintre noi cunoaştem viaţa lui Jim Elliot? Despre moartea lui? Pasiunea lui de a duce Evanghelia indienilor auca prin orice mijloace, cu orice preţ…?

“…nu este nebun cel ce dă ceea ce nu poate păstra pentru ca să câştige ceea ce nu se poate pierde.” J. Elliot

Acestea sunt cuvintele care au inspirat-o pe Ramona Ciobanu să îşi dedice viaţa pasiunii fără leac: «misiunea transculturală ».

Ne-am cunoscut de curând, graţie corespondenţei electronice şi a unei singure întâlniri de post şi rugăciune organizate de PROMISSION.

Pentru Ramona, misiunea şi misionarii erau dintr-o lume mistică, una din cărţi, o « poveste » cu eroi şi balauri, cu sfinţi şi diavoli din lumi bine definite, cu uriaşi anaripaţi, cu vise ireale…cu …..şi…

Am avut privilegiul să o întâlnesc imediat după întoarcerea ei din Africa. Oooo!! Ştiu că au circulat tot felul de mesaje de genul “rugaţi-vă pentru Ramona că este pe moarte...” dar nicicum nu merita să amintesc despre asta, ci, dintr-un alt unghi, vreau să vă comunic un adevăr, altul, unul mai puţin cunoscut: Ramona s-a vindecat de ceea ce misiunea nu este şi de cea ce misionarii nu sunt. [Mai mult]

Fiind destul de cerebrală mi-a fost greu să “visez” o intâlnire cu Isus, să vizualizez evenimentul, să … gândesc în termeni umani întâlnirea asta.Şi fiind şi cam grea de cap, am nevoie de exemple din viaţa asta reală, pământeană ca să pricep cam cu ce se mănâncă dorul ce se îmbină cu cerul.

Prietena mea cea mai buna locuieşte în Statele Unite şi sunt doi ani de când nu ne-am văzut face to face.  Îmi este foarte dor de ea … mă sună, vorbim, ne şi vedem mulţumind amândouă pentru tehnica modernă dar una e să trimiţi o îmbrăţişare virtuală desenată în două mâini ce se întind, şi alta e să le simţi în jurul propriului corp. Dacă nu o văd, asta nu înseamnă că ea nu mai exista, că nu o voi mai vedea …

Cu mulţi ani în urmă am cunoscut un alt prieten, dar din diverse motive nu ne-am văzut face to face decat  cu puţin timp in urma. Ne scriam, vorbeam la telefon, ne trimiteam fotografii însă abia aşteptam întâlnirea reală, faţă în faţă … să văd pe viu expresia feţei, să aud cu urechile mele vocea lui.  Însă atata vreme cât nu l-am vazut, nu m-am îndoit de existenţa lui, de ceea ce îmi spunea sau scria … [Mai mult]

Alex face parte din categoria tinerilor pe care rar îi întâlneşti  în această generaţie. Poartă cerul în sufletul lui, este plin de dragostea lui Dumnezeu şi această dragoste dumnezeiască cruge şi în inimile celor din jurul lui. Pentru Isus , Alex a pierdut totul şi le socoteşte nişte gunoaie pentru că ştie că ceea ce a castigat acum  nu are cum să piardă. Pentru Alex , Dumnezeu reprezită Centrul, Sensul,Totul. Sunt onorată să pot împărtăşi cu voi o fărâmă din viaţa lui.

Spune-ne în câteva cuvinte cine e  Alex Bud?

Eu sunt Alex şi sunt fiu de Dumnezeu! Îmi place să declar asta…, ”fiul lui Dumnezeu” pentru că de fiecare dată când o fac ,peste viaţa mea vine puterea, acea putere care te înoieste, te împrospătează, îţi dă aripi să poţi zbura ca şi vulturii, energie să poţi alerga spre ţintă fără să osteneşti.  E minunat că El ne dă dreptul acesta-să ne numim fii!

Deşi nu este prea relevant am 21 de ani, curând 22 şi de 5 ani Domnul m-a găsit, povara mi-a luat, o povară mare care a costat mult! [Mai mult]