În 1997 Dumnezeu mi-a vorbit şi mi-a spus: “Vreau sã te folosesc pentru a reîntoarce inimile oamenilor Mei înspre Mine.” Atunci am zis: ”De ce, Doamne?” şi El mi-a spus:” Pentru cã au inimile împãrţite.”

Inima are nevoie sã fie cuceritã. Avem nevoie de o întâlnire proaspãtã a dragostei. Avem nevoie sã-l experimentãm pe Dumnezeu într-un aşa fel încât inimile noastre sã fie captivate de El. Doar atunci ne putem întoarce înspre El cu inimi pasionate, închinându-ne în Duh şi Adevãr. Psalmistul s-a rugat “Întoarce-ne Doamne şi inimile noastre vor fi îndreptate înspre Tine.” Cred cã Dumnezeu a lãsat muzica, ca şi un mijloc de a trezi inimile noastre înspre El. În muzicã existã puterea de a aprinde inimile noastre în închinare. Pentru aceasta a fost creatã!

Consider cã biserica este pregãtitã pentru o forţã proaspãtã a închinãrii. Se simte o foamete dupã realitate în închinare care merge mult mai departe decât am fost obişnuiţi pânã acum. Dumnezeu ne cheamã într-un mod profund sã fim cu El, şi cântecele noastre ar trebui sã reflecte asta. Dacã un anumit cântec nu ne mişcã destul de profund într-o anumitã direcţie, atunci probabil profunzimea nu e chiar aşa profundã. Doar cântecele nãscute în prezenţa Sa pot sã aducã acea prezenţã asupra noastrã. Cântecele compuse din pasiune vor aduce pasiune în închinarea din progamele noastre. Nu-mi amintesc de nici un cântec pe care l-am compus şi care sã nu-mi fi provocat lacrimi în timp ce îl scriam. În lacrimi este renunţare. Când lacrimile curg într-un mod liber, inima este deschisã şi în acest fel mult mai uşor de atins. Dacã nu avem astfel de momente în timpul serviciului de închinare, în care oamenii sã aibã libertatea de a plânge în tãcere în timp ce inima lor este deschisã înspre Dumnezeu, atunci inimile nu pot fi atinse. [Mai mult]