“E foarte bine să cauţi a echilibra totul; e şi mai bine să armonizezi totul. Mai presusus de cumpănă se află lira.” (Victor Hugo)

Armonie… Acesta este echilibrul cu „E” mare pe care trebuie să-l căutăm noi. Şi, dacă te uiţi cu atenţie, poţi găsi acest echilibru- Universul întreg este o Armonie! Într-adevăr, a fost stricată o mare parte din această armonie datorită alegerilor noastre greşite, însă Dumnezeu ne-a dat puterea, prin Isus, să o regăsim. Noi, creştinii, chiar avem această armonie, căci Împărăşia Lui este în noi. Doar să acceptăm a o căuta şi a o găsi. Iar această armonie este deasupra oricărui echilibru uman. Armonia este, aşadar, din Dumnezeu.

Această „liră” superioară poate fi găsită în orice situaţie. Oricare. Nu este o scuză temperamentul tău sau moştenirea ta genetică. Cum te poţi dezvinovăţi când oameni cu o inteligenţă şi o condiţie materială mai proastă decât tine au reuşit să se ridice deasupra lumii? Iar, dacă Lucian Blaga propaga ideea ca noi, românii, suntem precum plaiul nostru mioritic, şi anume : „deal, vale”- sus şi jos-, este totuşi un fapt demonstrat faptul că armonia poate fi păstrată zilnic, atunci când trăieşti cu Dumnezeu, indiferent chiar de naţionalitatea ta şi de problemele tale. [Mai mult]

(în loc de didascaliile obişnuite) Întregul dialog se petrece în faţa oglinzii.

Personajul 1: Trăiesc -şi fac lucruri- fără să-mi explic singur de ce. Ei îmi spun că viaţa este despre a face fapte bune pentru Dumnezeu. Alţi ei mă sfătuiesc să trăiesc pentru slujba mea din biserică. Mai sunt şi unii care dau sens vieţii prin intermediul activităţii evanghelizării.

Personajul 1: Filmul Agora dezvoltă tema ascultării doar de conducere, de „cei care ştiu” mai mult decât mintea individuală. Sclavul filosof îndrăgostit de Hypatia va trece la creştinismul care propagă ideea că uciderea păgânilor este o opţiune propice „pentru că noi nu putem ierta ca Isus”. Stupiditatea este că el refulează Adevărul ce se revelează personal, prin Isus, în favoarea ascultării unui conducător- a unui om!

Personajul 1: Alias, noi greşim ascultând vocea celorlaţi?

Personajul 1: Problema constă în a omite cercetarea individuală şi în pierderea adevăratei comprehensiuni. Înţelegi? [Mai mult]

În cartea Fascinanta aventură a dragostei, Ed. Wheat prezintă cele cinci tipuri de dragoste, numite prin termeni greceşti: “epituhumia”- o dorinţă puternică de orice fel; a pune la inimă, a dori cu pasiune, în mod legitim sau nu-, “eros”- poartă în sine dorinţa de romantism; nu este întotdeauna o dragoste senzuală, ci cuprinde în ea însăşi ideea dorului de a te uni cuu fiinţa iubită-, “storge”- o relaţie confortabilă ce înglobează o afecţiune naturală şi sentimentul de apartenenţă reciprocă; dragostea dintre părinţi şi copii sau dintre fraţi şi surori; oferă un refugiu emoţional; “fileo”-preţuieşte pe cel iubit şi manifestă o afecţiune pentru el, însă ea aşteaptă întotdeauna răspuns; dragostea din cadrul prieteniei- şi “agape”.

Ultimul tip de dragoste amintit-agape- poate fi exemplificat prin următorul paragraf: “Dacă le tăiem creştinilor limbile pentru a nu mai putea vorbi, ei iubesc cu mâinile, cu picioarele şi cu ochii, iubesc tot timpul şi în orice loc, până la ultima suflare. Ştie cineva cum le-am putea lua acestor nenorociţi de creştini puterea de a iubi?”(un gardian, citat de Richard Wurmbrandt). [Mai mult]