Coloseni 2:14-15 „ El a şters însemnarea cu tot cu regulile ei, care era împotriva noastră şi ni se opunea, a luat-o şi a pironit-o pe cruce. A dezbrăcat de putere stăpânirile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce.”

Câteva gânduri au început să îşi facă loc în inima mea, amintindu-mi de victoria lui Isus Hristos. Evanghelia după Ioan ne redă ultimele cuvinte ale lui Isus în timp ce atârna pe cruce. Isus a stat pe cruce în acea zi aproximativ 6 ore. El a fost ţintuit pe cruce la ora 09:00 (aproximativ) şi la un moment dat, în timpul dimineţii, Isus a făcut prima Sa declaraţie, care era o rugăciune pentru oamenii care îşi băteau joc de El. Isus a spus: „ Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac!”. Împreună cu mulţi oameni care Îl batjocoreau, citim că de o parte şi de alta a lui Isus au fost crucificaţi doi tâlhari, care s-au alăturat mulţimii, batjocorindu-l. Pe parcursul următoarelor ore, inima unuia dintre tâlhari este schimbată şi începe să creadă în cine este Isus;  după care îi cere lui Isus să îl amintească atunci când va intra în Împărăţia Sa. Isus i-a răspuns: „ Adevărat îţi spun că azi vei fi cu mine în rai!”. La ora amiezii, ceva şocant se întâmplă, care ar fi fost extrem de înspăimântător nu doar pentru oamenii de acolo, ci şi pentru noi, dacă s-ar fi întâmplat în zilele noastre. [Mai mult]

Nu pot fi altfel decât bucuros, ştiind cine este Hristos pentru mine. Dumnezeu a revărsat harul Său asupra mea, iar acum experimentez o viaţă plină până la limită, sau aş putea spune chiar, o viaţă inundată de bucurie! Mulţi oameni consideră bucuria şi fericirea două cuvinte foarte asemănătoare, dar eu le vad ca două cuvinte cu înţeles diferit. Când mă gândesc la cuvantul „fericire”, încep să îmi imaginez cursul meu preferat de golf, sau vacanţa într-un loc de vis. Îmi vin în minte imagini cu copii fugind frenetic într-un parc de joacă. Mă văd chiar şi pe mine împărtăşind momente preţioase cu cei pe care îi iubesc. Alteori, gândindu-mă la fericire, îmi vin în minte acele momente de râsete neînfrânate împărtăşite cu prietenii de-a lungul vieţii. Fiecare persoană doreşte să fie fericită;  urmărim această idee misterioasă şi încercăm să o facem ţinta căutărilor noastre pe viaţă: căutăm experienţe inovatoare, înfrumuseţându-ne, unii merg aşa de departe, încât cheltuie sume mari de bani sperând că vor găsi piesa lipsă a puzzle-lui.  Dar dacă fericirea noastră depinde de situaţii, ce se întâmplă atunci când câmpul de golf este inundat, sau când lipsesc râsetele? Ce se întâmplă atunci când cei dragi mor sau vacanţele noastre se transformă în cele mai urâte coşmaruri ale noastre? Adesea fericirea trece cu viteza luminii iar chinul se stabileşte în noi. De aceea eu cred că bucuria depăşeşte (e mai mare decât) fericirea. Spre deosebire de fericire, bucuria rămâne. Bucuria este liniştea şi siguranţa dragostei şi lucrării lui Dumnezeu în viaţa noastră, ştiind că El va fi acolo, indiferent de situaţia în care ne aflăm. Fericirea depinde de ceea ce ni se întâmplă, bucuria depinde de Hristos! [Mai mult]

Un tânăr domn a venit la mine, cu câteva întrebări care păreau să îl deranjeze. El era blocat pe ideea că nu cunoaşte planurile pe care Dumnezeu le are în prezent pentru el. Confuzia lui cu privire la direcţia vieţii sale, părea să îi genereze cu trecerea timpului, tot mai multă incertitudine. El nu era doar  rătăcit, el era pierdut în păcatul lui. Iacov 4:17 spune: “ Deci, cine ştie să facă  ce este bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” Nu violenţa din lume mă sperie…ci tăcerea multor creştini. Sunt atât de mulţi creştini care pur şi simplu nu fac ceea ce Dumnezeu doreşte ca ei să facă.

Romani 3:23 spune: “Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”; Romani 6:23 spune: “Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Ceea ce ne spune acest pasaj, este faptul că toţi ne aflăm în aceeaşi stare…Suntem cu toţii frânţi şi toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Acest pasaj spune că viata a fost creată pentru un anumit obiectiv şi cu o anumită direcţie, dar fiecare dintre noi trăim în afara obiectivului pentru care Dumnezeu ne-a creat. Trebuie să înţelegem cum să acceptăm realitatea păcatului şi modul în care acesta ne separă de planul pentru care Dumnezeu ne-a creat. Ţinându-ne de această realitate şi înţelegând importanţa ei, aceasta poate creea în noi schimbarea şi transformarea de care avem nevoie cu disperare. Păcatul ne aminteşte că există o distanţă între ceea ce suntem şi ceea ce putem deveni! Păcatul descrie cel mai bine diferenţa dintre realitatea pe care am creat-o şi  realitatea pe care Dumnezeu a intenţionat să o creeze. Pavel scrie în Romani, spunând: “căci  toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. Viaţa ta se presupune a fi o săgeată care se avântă cu elan înspre un obiectiv mult dorit. Şi de fiecare dată cand nu trăim pentru scopul pe care Dumnezeu îl are pentru viaţa noastră, păcătuim. Trebuie să ştim că am fost creaţi cu un anumit scop (intenţionat, nu din greşeală)… Am fost creaţi cu intelect, am fost creaţi cu o ţinta şi viaţa noastră ar trebui să aibă o direcţie, un scop şi un motiv. Câţi creştini trăiesc viaţa lor cu un ţel (obiectiv)?  Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de “ţelul” (obiectivul) lui Dumnezeu pentru viaţa lor. Cred că una dintre cele mai mari catastrofe este faptul că mulţi dintre voi nu conştientizează faptul că aţi fost creaţi pentru mai mult decât vă puteţi imagina. Când Dumnezeu te-a creat, El nu ţi-a dat doar o formă, aşa la repezeală, El te-a creat în mod specific, cu un scop. El te-a creat cu măreţie!!! Mulţi dintre noi nu ne dăm seama de asta! Viaţa ta ar trebui sa fie o săgeată care se avântă cu elan înspre un obiectiv excepţional. Ai fost creat să fii mai mult decât îti poţi imagina! Când Dumnezeu te-a creat, a imprimat măretia Lui în tine!  Am fost creaţi pentru a Visa şi pentru a trăi Vise dimensionate de însusi Dumnezeu. Am fost creaţi pentru a merge şi a trăi imposibilul, prin Domnul nostru Isus. Dumnezeu a pus în noi capacitatea de a face TOATE LUCRURILE pentru slava Lui. O persoană dedicată complet în lucrarea Domnului, înţelege că deşi ar putea exista un număr restrâns de resurse pentru un anumit proiect, există întotdeauna un număr nemăsurat de posibilităţi. Scopul este de a vedea evenimentele şi oamenii din perspectiva lui Cristos. Credinţa în Cristos este combustibilul care păstrează viziunea ta, şi face călătoria ta spirituală să meargă! [Mai mult]

Săptămâna trecută am dat peste un verset care s-a lipit de inima mea ca şi glazura de prăjitură. Nu conta cât de mult încerca diavolul să distrugă ceea ce construia Dumnezeu, acest verset rămânea adevărat…a devenit „glazura” care îţi lăsa gura apă, a săptămânii mele. Atunci când momente de severă dificultate se apropiau, versetul acesta acţiona ca o delicatesă dulce care întâmpina cu plăcere amărăciunea şi dezgustul, ştiind că este suficient pentru a depăşi orice gust oribil. Acesta mi-a dat o dorinţă intensă de a continua umblarea cu El şi a umplut inima mea de o nouă savoare. O aromă inimaginabilă, pe care poate doar Willie Wonka şi echipa sa de Umpa Lumpa (personaje din filmul Charlie şi Fabrica de Ciocolată) ar putea-o crea. Aceasta cred că era o parte a esenţei, ingredientului şi aromei lui Isus Hristos. „ Noi ştim că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi în conformitate cu planul Său. Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte El i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său.” Ştiu că acest verset din Biblie este foarte des citat, dar a întreţinut focul din inima mea şi se adaugă la temelie, consolidând stâlpii şi cadrul de bază din centrul fiinţei mele. Ideea de a şti că Dumnezeu lucrează toate lucrurile spre binele celor ce Îl iubesc, este uluitoare! Dar gândul de a fi creat asemenea lui Isus este uimitor pentru mintea omenească şi inspiră veneraţie. [Mai mult]

O persoană nu poate să îl întâlnească pe Isus şi să NU aiba o schimbare a inimii sau o schimbare de atitudine. Viaţa este ascunsă în cuvintele lui Hristos, şi doar în El se poate găsi libertatea de a trăi viaţa la maxim. Smerindu-ne înaintea lui Hristos, lăsându-ne învăţaţi şi conduşi de cuvintele Sale, inimile noastre, pasiunile şi mentalitatea vor căuta în mod constant să Îl urmeze pe EL.

La un moment dat, în Evanghelia după Ioan, Isus spune: dacă într-adevăr sunteţi ucenicii Mei, veţi păstra învăţăturile Mele, şi atunci veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Isus spune: “dacă păstrezi, sau rămâi în învăţătura Mea, dacă te opreşti şi te umplii de Cuvântul Meu, dacă Îmi permiteţi să fiu temelia, dacă rămâneţi în Cuvântul Meu sau în învăţătura Mea, atunci sunteţi ucenicii Mei, veţi cunoaşte Adevărul, iar Adevărul vă va face liberi.” [Mai mult]

Dacă ai putea să Îi pui o întrebare lui Dumnezeu, care ar fi aceasta? Cărui gând profund ţi-ai dori să-i afli răspunsul? Frecvent sunt prins în gânduri şi reflecţii despre Dumnezeu şi căile Sale.  Mă pierd iar şi iar în măretia Lui. Uneori, adâncindu-mă în gândurile despre Dumnezeu, încep să pun întrebări, întrebări care credeam că erau îngropate în inima mea de ceva timp, întrebări care aveam impresia că erau uitate undeva în dulapul “magaziei” din mine. În Matei, capitolul 22, fariseii au venit cu o întrebare care, credeau ei, era extrem de complexă, menită să îl prindă pe Isus în capcana cuvintelor Sale. După ce s-au hotărât ce întrebare să Îi pună, au trimis un expert al Legii la Isus, întrebându-L ceva de genul: “ Dintre toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a spus vreodată, care este cel mai important?”. Isus a răspuns: “ Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.” (Aceasta este cea dintâi poruncă). “Iar a doua, este următoarea: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.”. [Mai mult]

Ascuns în toate, se află harul lui Dumnezeu.

…” Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale…

Îţi trimiţi Duhul (suflarea), ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.”  Psalmul 104:24, 30

… “ Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi locuitorii ei, căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri.” Psalmul 24:1,2

…” Tu eşti Domnul, şi în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile şi cerurile cerurilor cu toată oştirea lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele; Tu le dai viaţă tuturor, iar oştirea cerurilor Ţi se închină.” Neemia 9:6

Universul nostru este inundat de harul lui Dumnezeu prin prezenţa Sa devoratoare dezvăluită în lume- reprezentată prin puterea leului, frumuseţea unei cascade, unitatea într-o prietenie, râsul unui copil, un curcubeu dupa o furtună… Dumnezeu în mod deliberat a hotărât ca noi să descoperim prezenţa Lui plină de iubire în lumea din jurul nostru. Harul lui Dumnezeu este ascuns în tot ceea ce ne înconjoară, dar atunci când este găsit  emană o lumină liniştitoare, care chiar atunci când te afli în mijlocul suferinţei sau în circumstanţe nefaste, restaurează confortul şi speranţa. Deoarece harul Dumnezeului nostru,  dragostea lui Isus Hristos şi părtăşia Duhului Sfânt sporeşte creşterea noastră spirituală peste tot în jurul nostru. [Mai mult]

După o vacanță lungă, Flacăra Închinării Media își reia activitatea începând cu luni, 17 octombrie 2011.

Iată cum va arăta grila articolelor care vor fi publicate în fiecare zi pe site-ul nostru:

Luni - Just a Thought (Gandul săptamanii) de Stelian Baban

Marti –  SubiEct X (diferiți autori)

Miercuri –  D´ale mele… de Florin Lupean (NOU )

Joi – Ciobanii de Alin Jivan și Articole (diferiți autori)

Vineri – Interviuri

Sâmbătă – Scrisori din locul secret de Luminița Ciuciumiș (NOU )

Duminică – Articole de Închinare scrise de diferiți autori. [Mai mult]

“El este ca un pom sădit lângă nişte izvoare de apă, care-şi dă rodul la vremea lui.” Psalmul 1:3

Deoarece ne aflăm la mijlocul toamnei, când culorile pline de viaţă expun răceala rigidă şi căldura într-o îmbrăţişare armonioasă, la fel putem ilustra şi anotimpurile vieţii în călătoria noastră pe acest pământ. Uitându-ne mai amănunţit la toamnă, vedem cu câtă înverşunare se luptă pentru a rămâne, nefiind pregătită să renunţe în favoarea neprietenoasei ierni…Iarna este la o adiere de vânt depărtare. La fel sunt şi anotimpurile din viaţa noastră. În mijlocul verii, abundenţa de viaţă ascunde goliciunea din noi. Dar atunci când zilele iernii dau năvala, începe să se vadă esenţa fiinţei noastre. Plinătatea care abundă viaţa, face ca atenţia sa ne fie distrasă de la fundamentul nostru de bază. Dar în liniştea iernii, sufletul nostru, inima, întreaga noastră fiinţă nu mai este plină doar de frunze de viaţă, ci puterea adevarată din noi este dezvăluită. [Mai mult]

Când aveam 22 de ani, eram într-o relaţie cu o fată pe nume Jessie. Pe vremea aceea, aş putea spune, că nu eram iubitul la care ar visa orice fată. De fapt, comportamentul meu de atunci a cauzat destrămarea tuturor relaţiilor pe care le aveam. Nu neapărat din cauză că eram nepoliticos şi nepăsător (eram mult mai departe de a fi nepoliticos şi grijuliu). Trăiam viaţa doar pentru mine. Relaţia dintre mine şi Jessie a început să se înrăutăţească. Sentimentele mele au dispărut pur şi simplu, pentru că nu puneam nici un pic de efort în acea relaţie. Încet, am început amandoi să găsim alte atracţii. Drumul pe care l-am creat împreună, a început să ia două direcţii diferite. Ea a plecat într-o parte, eu în cealaltă. Sincer, cred că despărţirea a fost cauzată de mine. Îmi amintesc, de o zi în care Jessie a venit la mine şi mi-a pus o întrebare foarte adevarată, dar simplă. (Aceasta era în timpul destrămarii relaţiei noastre). Ea a spus: “Steli, mă iubeşti?” Bineînţeles că de pe buze mi-a ieşit imediat cuvântul “Da” …mă gândeam că nu eram foarte convingător, dar cel puţin spusesem “Da”…Problema era că acel cuvânt “Da”, venise doar de pe buzele mele, nu din inimă, sau din cauza afecţiunii pe care o aveam pentru ea. După ce am răspuns cu un simplu “Da”, ea a continuat cu o a doua întrebare: “Steli, ştii ce mă răneste (ce mă face să sufar)?” Încă îmi amintesc expresia de pe faţa ei când mi-a pus a doua întrebare. Fară să gândesc, i-am răspuns imediat: “Cum să ştiu ce te răneşte?”. Atunci ea a zis: “Cum poţi să mă iubeşti, dacă nu ştii ce mă răneste?!” [Mai mult]