Fiind creştini, am fost educaţi într-un spirit civic corect, într-un gând frumos faţă de natură şi societate, într-o perfectă armonie cu oamenii, într-o respectare sinceră a creaţiei. Fiind creştini, am fost educaţi să fim fericiţi, am fost îndrumaţi în tainele fericirii, am fost siliţi să acceptăm oprobriile nerespectării legilor care o aduc. Educaţia creştină ne-a învăţat cum să ne închinăm, ne-a învăţat să ne formăm idealuri despre viaţă şi ceruri, ne-a îndrumat să devenim oameni maturi spiritual. Urmând acele educaţii corecte, am reuşit să ne formăm o idee despre lumea în care trăim şi astfel, să înţelegem noţiunile de bine şi de rău. Înţelegem că binele apare din Dumnezeu şi răul vine de la Diavol, apoi, suntem educaţi să alegem binele în detrimentul unui iad plin de seducţii plăcute firii cu care ne naştem.

Educaţia creştină apare ca o tradiţie necesară Scripturii, apare atunci când totul pare că nu este explicat coerent sau suficient. Ştim că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, doar că, uneori, tace în chestiuni care ne frământă prea mult pe noi, creştinii. Atunci se ridică o problemă care în secolul nostru este foarte grea. Ce facem când Dumnezeu alege să tacă? [Mai mult]