Talida Tolnai

Talida Tolnai

talida_tolnaiTalida Tolnai este unul din portarii Echipei Naționale de Handbal Feminin a României și jucătoare la formația turcă Uskudar Istanbul. A jucat și joacă handbal la un nivel înalt. În cariera sa a câștigat cinci titluri de campioană a României cu echipa Olchim Râmnicul Vâlcea, și trei titluri cu echipa de handbal Silcotub Zalău. Alături de Naționala  României a câștigat titlul mondial și european la tineret și medalia de bronz alături de senioare, la campionatul European din 2010. De asemenea, în 2010, a jucat Finala Ligii Campionilor cu echipa sa de club, Olchim Râmnicul Vâlcea.

Deși a cunoscut succesul, Talida recunoaște smerită, că fără Dumnezeu viața ei ar fi fost un eșec.

Vă invit să citiți un interviu captivant, o poveste adevărata, plină de speranță și mărturia unei vieți transformate.

 

Bună Talida. Mă bucur că ai acceptat să ne acorzi acest interviu. Te rog să spui, pentru cei care nu știu, cine este Talida Tolnai?

Pentru început îți mulțumesc ție și celor care vor citi acest rezumat despre mine. Numele meu este Talida Tolnai, sunt sportivă  și în același timp creștină. Provin dintr-o familie minunată pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o și este o binecuvântare pentru mine. Membrii familiei mele nu sunt persoane foarte „sus puse” sau cu un grad foarte înalt, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că așa cum sunt, au știut să aibă grijă de mine și de ceilalți 2 frați ai mei, suntem trei în total.

Îți propun să începem acest interviu prin a ne spune cum te-ai apucat de handbal.

Cum m-am apucat de handbal? O să ți se pară foarte nostim. Eram în curtea școlii și jucam fotbal cu băieții, iar din întâmplare, antrenorul meu de la junioare, Romocean Dumitru (Dumnezeu să-l odihnească, căci din păcate nu mai este printre noi), era acolo și m-a zărit singura fată printre băieți.  M-a chemat deoparte și m-a întrebat dacă vreau să fac handbal,  i-am răspuns, spunându-i că nu îmi place atât de mult acest sport. A insistat să vorbească cu părinții mei și într-un final a reușit să ne convingă pe toți. Am început să practic acest sport de la vârsta de 14 ani. Îmi doream atât de mult să fiu inter, să dau goluri, dar antrenorul meu a insistat să mă facă portar, spunându-mi că are nevoie de un portar înalt. Deși am ținut-o cu „nu și nu”, în final am cedat și iată-mă și în ziua de azi făcând același lucru.IMG_6875

Dacă bine știu, prima echipă profesionistă la care ai jucat a fost Silcotub Zalău. Cum ai ajuns să joci la această formație?

Așa este. La această echipa am început adevăratul handbal. Tot antrenorul meu de la junioare, Romocean Dumitru, a insistat să merg la senioare, s-a dus și a vorbit cu antrenorul Gheorghe Tadici și i-a vorbit mai multe lucruri despre mine. Domnul Tadici, la început nu a crezut că eu am să ajung vreo mare jucătoare , dar pe parcurs mi-a acordat această șansă de a arăta ce am mai bun în mine și slavă Domnului că azi sunt unde sunt.

Cu naţionala de tineret a României, ai cucerit titlul mondial și european. Ce au însemnat pentru tine aceste titluri?

Au fost cele mai importante titluri la vremea aceea, pentru că nu mai cucerisem nici o medalie până la acel moment și acele medalii au fost foarte importante pentru mine. Îmi aduc aminte că ne întrebam, noi fetele între noi, dacă este adevărat, chiar suntem pe locul întâi și ne pișcam una pe alta. Am muncit foarte mult și am fost în multe cantonamente. Cred din toată inima că am meritat să luăm aceste medalii de aur.

Din anul 2007 te-ai transferat la Vâlcea. De ce ai ales să mergi la Râmnicul Vâlcea și ce a însemnat pentru tine acest transfer?

Sincer… nu a fost dorința mea. Am vrut să joc la Brașov în anul acela, dar tind să cred că bunul Dumnezeu a dorit cu orice preț să ajung acolo, iar acum nu îmi pare rău. Atunci am fost foarte dezamăgită, căci s-au întâmplat multe lucruri, mai puțin plăcute, dar pe parcurs Dumnezeu m-a ajutat să trec cu bine peste ele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că i-a pus pe inimă antrenorului Gheorghe Tadici să mă cheme la Oltchim, a avut încredere în mine și sper că am fost după așteptările dânsului. Pot spune că m-am înțeles bine cu toți antrenorii care au fost la această echipă în perioada cât am activat la Oltchim Râmnicul Vâlcea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a ascultat rugăciunile. Pe această cale vreau să le mulțumesc tuturor colegelor pe care le-am avut la echipă, vreau să mulțumesc tuturor din tot staful tehnic și conducerii, vreau să mulțumesc publicului care a fost alături de noi tot timpul și vreau să mulțumesc tuturor prietenilor și familiilor cu care eu m-am împrietenit acolo, sunt niște persoane minunate. Domnul să vă binecuvânteze pe toți!

securedownloadAi jucat și joci handbal la un nivel înalt. Pe lângă finala ligii campionilor, ai jucat în finala mică la Campionatul  European din 2010 unde ai fost declarată, omul meciului. Presa de specialitate din întreaga lume te-a lăudat pentru evoluția formidabilă. Ce a însemnat pentru tine acel meci?

În cuvinte este greu de descris, dar o să încerc să spun câteva rânduri din trăirea de atunci. A fost un moment în care Dumnezeu a fost proslăvit, binecuvântat să-I fie Numele. M-am bucurat că am putut ajuta echipa, că împreună cu ele am reușit să urcăm pe podium și să luăm medalia de bronz. Crede-mă că pentru noi a fost aurul, așa de fericite și mândre am fost când ne-am urcat pe podium. După încheierea meciului am început să plâng încontinuu și nu îmi venea să cred că e adevărat, dar și de această dată Dumnezeu mi-a răspuns la  rugăciuni. Mi-am dorit să le arate tuturor că El poate face imposibilul, posibil, și am reușit!

Te invit acum să schimbăm subiectul și să vorbim despre Divinitate. Aș vrea să te întreb ce te-a determinat să-l cauți pe Dumnezeu?

Abia am așteptat acest subiect, care pentru mine, la ora actuală,  este cel mai important. Recunosc, că și în viața mea, ca și în viața  fiecărui om, vin și încercări, dar mi-am dorit ceva mai mult, mi-am dorit să aflu răspunsuri la multe întrebări care nu mi le dădea nimeni, pentru că mai bine ca Dumnezeu nu cunoaște nimeni răspunsurile.

În anul 2004 ai ascultat pentru prima data un radio creștin – Radio Unison. Te rog să ne povestești despre modul în care viața ta a început să se schimbe din acel moment.

Ascultând foarte mult radioul, în 2004 am dat peste postul de Radio Unison. Mi-a plăcut foarte mult cântările, mărturiile și predicile. Am auzit anunțul de la radio care transmitea unde se va întruni biserica și am hotărât să merg și eu acolo.  Iată-mă în biserică, într-o Duminică dimineața, și pot să spun sincer că din momentul în care am intrat în locul acela am știut că acolo este locul meu. Am simțit prezența lui Dumnezeu. Cântările m-au copleșit și m-au făcut să plâng. A treia oară când am mers la biserică, m-am hotărât să mă predau, un pas pe care nu am să-l uit niciodată… S-a făcut chemare: „daca este cineva aici, care a hotărât în inima lui să își predea viața în mâna Domnului, îl așteptăm să vină în față, noi ne vom ruga pentru el”. Și… am ieșit în față. Când am îngenunchiat am început să plâng, m-am simțit atât de vinovată față de Dumnezeu, am simțit că eu sunt cea care am greșit și nu Isus care a pătimit pentru mine. Îmi ziceam într-una, că eu ar fi trebuit să fiu pe Cruce și nu Isus. Când m-am ridicat de jos, m-am ridicat un om nou, toate poverile mele au fost luate de Însuși Domnul meu Isus. Atunci am simțit că zbor… Este atâta de bine să mergi împreună cu Isus pe calea vieții!

Care a fost momentul în care te-ai decis să te întorci la Dumnezeu?DSC_0355

Am fost îmbrăcată cu Duhul Sfânt și acest lucru m-a determinat să închei un legământ cu Dumnezeu, mai exact pe 22 iunie 2008, a fost momentul în care am hotărât să intru în apa botezului și să fiu botezată în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Această zi, a fost una scrisă cu litere de aur în inima mea, pentru că atunci am hotărât să-l urmez pe Isus și să mă împac astfel cu Tatăl meu ceresc.

Cum a reacționat familia și colegii tăi când au auzit că te-ai pocăit?

În momentul când m-am hotărât să mă botez, le-am spus părinților mei că am luat o decizie și că vreau să mă pocăiesc. Au reacționat exact cum mă așteptam… Au fost foarte supărați și îmi ziceau încontinuu, să nu fac acest lucru. Eu le-am spus că m-am hotărât să mă pocăiesc. Atunci mama mea a început să plângă și să îmi spună: ”dacă mă iubești cu adevărat, nu face pasul ăsta”, iar eu i-am zis: ”mamă, te iubesc din toată inima, dar nu mă pune să aleg între tine și Dumnezeu, pentru că Îl voi alege pe Dumnezeu.” Au fost foarte porniți, dar ca să-i liniștesc le-am zis că o să mă mai gândesc. Le-am spus acest lucru  pentru că nu eram acasă când i-am anunțat, eram la Vâlcea și urma să am meci a doua zi. Dar eu  știam în inima mea ce aveam de gând să fac. Eram convinsă 100% că mă voi boteza. Colegele mele și-au dat seama că ceva s-a întamplat cu mine, că prea le vorbeam despre Dumnezeu și mereu le ziceam ce e bine și ce nu e bine. La început au făcut glume pe seama mea, din mai multe privințe, dar treptat au început să se obișnuiască cu ideea că sunt pocăită și nu mai aveau treabă cu mine. Înainte de meciuri ascultam cântări în vestiar, iar fetele cântau împreună cu mine. Înainte de fiecare antrenament și meci spuneam o scurtă rugăciune, iar după meci îi mulțumeam lui Dumnezeu că ne-a scos sănătoase și izbăvitoare.

În ce mod ți s-a schimbat viața după ce l-ai cunoscut pe Dumnezeu?

Într-un mod în care numai El poate s-o facă. M-a ajutat să ies din mocirla în care mă zbăteam de atâta vreme, m-a ajutat să mă pocăiesc, m-a ajutat să îmi schimb atitudinea, să nu mai înjur, să nu mai fac lucrurile pe care le făceam odată… Acum am scârbă față de aceste lucruri și nu mai sunt atrasă. E drept însă, că cer ajutorul lui Dumnezeu zilnic. Fără El nu aș putea să înaintez pe cale.

Care sunt lucrurile care îți dau cea mai mare împlinire sufletească?

Lucrurile mărunte. De exemplu, când mă rog pentru ceva anume  și văd cum Dumnezeu îmi răspunde… Odată m-am rugat pentru oamenii care erau prinși prin zăpezi cu tot cu casele lor. Am început să plâng pentru ei înaintea Domnului și îl rugam să oprească ninsoarea. Îi spuneam lui Dumnezeu: „sunt copiii Tăi, Te rog Doamne, ai grijă de ei”. L-am rugat pe Dumnezeu să oprească ninsoarea și să aducă soarele. L-am mai rugat să topească zăpada, dar nu dintr-o dată, ci treptat, ca să nu fie inundație. A doua zi a ieșit soarele și atât de fericită am fost că am început să plâng din nou și să-i mulțumesc încontinuu lui Dumnezeu. Sunt multe experiențe cu Domnul și asta e cea mai mare împlinire care o am în sufletul meu.

Ce îți place să faci în timpul liber?

Îmi place să mă plimb, să văd locuri noi, să citesc, să cânt, să mă bucur în Domnul, să merg pe munte și să mă bucur de natură.  Îmi place de asemenea să cunosc oameni noi și să le pot împărtăși bucuria pe care mi-a dăruit-o Domnul.

DSC08840Știu că din vara anului 2012 joci la formația turcă Uskudar Istanbul. Cum e să joci în Turcia?

Așa este, în vara anului 2012 am început să joc în Turcia și este ceva nou pentru mine, nu am mai jucat până acum afară, dar pot să îți spun că Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a acordat această șansă, pentru că aici ești apreciat. Din păcate, la noi în țară nu e același lucru. Este o echipă bună și muncitoare, suntem ca o familie și m-am integrat chiar foarte bine.

La finalul acestui interviu te rog să transmiți câteva gânduri celor care vor citi acest interviu.

Doresc ca bunul Dumnezeu să vă îmbărbăteze, să vă binecuvânteze și să vă umple cu harul Său. Îmi doresc ca El să lucreze la inimile fiecăruia și să vă arate calea Lui, care este atât de minunată! Vă mărturisesc că nu aș mai schimba ceea ce El a sădit în inima mea, pentru nimic din această lume. Rugați-vă și credeți din toată inima că Domnul răspunde tuturor rugăciunilor.

 

Florin Lupean

® Flacara Inchinarii Media

Foto 1 – www.libertatea.ro

Share this:

3 Comments

  1. redactor4 years ago

    frumos 🙂

  2. Rares4 years ago

    Cum as putea sa dau de Talida? Are vreo adresa de email? Si eu am facut sport de performannta si as vrea sa impartasesc unele ganduri cu ea. Multumesc.

Leave a Reply