Te pierd în trecut…( povestea unui vis neîmplinit)

Încet îmi desprind privirea…imaginea ta devine confunză în ceața părerii de rău din adâncul inimii mele, conjugând verbele la timpul trecut. Te pierd încet în pâlcurile îndoielilor de ”a fi” sau ”a nu fi”. Mi-ar place să te mai țin înaintea ochilor, dar nu suport obscuritatea. Îmi sună a necopt. O imaturitate târzie, nenatural de anormală pentru statura omului superior. Încet îmi desprind privirea…În locul tău, văd doar fuga celui ce nu-și asumă privitul drept în ochi. Ironia întoarcerii la inițial, acel punct așa zis de plecare…dar niciodată, al revenirii.

Am pierdut un start, chiar daca eram aproape de împlinirea unor promisiuni. Și rămânem cu amintirea ”happy end”-ului, acel sfârșit de poveste dorit de oricine. Căci mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui. Noi am rămas în același loc, dar la începuturi diferite. Ne despart punctele de suspensie…Întrebările nu au voie să fie puse.

Încet, te pierd în trecut…Vederea mea nu te mai încape; lumina te înlocuiește. Și chiar dacă locul ți-e gol, e plin de strălucirea care în contact cu lacrimile mele, răspândește culori în curcubee, o punte spre țara acelor vise care se împlinesc cu adevărat!

 Luminita Ciuciumis

® Flacara Inchinarii Media

Share this:

2 Comments

  1. Ella7 years ago

    minunat, trist si autentic…nici nu gasesc cuvinte sa exprim ce frumos sti sa pui punctul pe ,,i,,. Ma intreb ce se intampla totusi cu acel vis, mai ales daca e vorba de o persoana care ai crezut ca iti apartine si totusi nu a fost a ta niciodata.se pot uni cumva ,,punctele de suspensie”?!

  2. luminita7 years ago

    …nu, ce e trecut, trecut ramane, dar punctele de suspensie nu inseamna un sfarsit, ci o continuare. Ceva urmeaza sa vina si va fi spre binele meu:)
    app…e vorba de vise, oricum ai vrea sa le spui, ca visul inseamna un om, mai multi oameni, sau altceva…fiecare intelege dupa experienta lui propie:)
    multumesc de coment:)

Leave a Reply