Trezește-te!

Trezește-te!

Am observat o tendință periculoasă  la mine, și cred că și alții se confruntă cu acest fenomen…

Când nu vedem soluțiile la problemele noastre, ne izolăm, ne ascundem… așteptăm în tăcere „moartea”, ne resemnăm considerându-ne nedemni de chemarea care ne-a fost făcută de Dumnezeu, transmutând totul în potențialul nostru; și uite cum stă treaba -noi nu putem….

Citind din 2 regi 4, am văzut un altfel de exemplu…

Consider că nu știu ce înseamnă cu adevărat să fii disperat, să ai o situație fără ieșire, dacă aceasta nu „mă mișcă” să ies din pătrățica mea… adică, să acționez. Trebuie să te doară îndeajuns ca să fii determinat să te faci liber de afecțiunea ta. Românii nu au ieșit la vot fără să fie umiliți și înjosiți destul înainte, până când nu au realizat ce drept constituțional au, dar de care nu dispuneau, nu din cauza altora, ci din cauză că nu și-l exercitau cu adevărat.

Văd la această văduvă, o atitudine diferită- o determinare de a lupta până la capăt- disperarea a scos-o din casă. Probabil, când a plecat de acasă, nu bănuia care va fi finalul acțiunii ei, circumstanțele ei erau aceleași: tot văduvă, datoare, urmând ca fiii ei să fie vânduți sclavi… A contat că soțul ei a fost un om credincios, că ea și casa ei i-au slujit lui Dumnezeu? În fața adversităților ce le stăteau în față în acel momentul , nimic nu conta, părea că toată strădania lor de a fi oameni cinstiți, credincioși, fusese degeaba. Creditorii trebuiau să vină să-i ia tot, mai ales pe fiii ei… Nu era deajuns o nenorocire?- că rămăsese văduvă?

Uneori, viața ne ia totul, ne pustiește visele, ne taie aripile, ne ucide viitorul pe care de fapt vrem să-l construim pentru generația copiilor noștri. Și rămânem „pironiți în cuiele” neșansei, uitând că Cristos a înviat. Cât de tare trebuie să te doară ca să vezi în durere o oportunitate? Că să te determine să te ridici, să înviezi? De ce preferi să rămâi o victimă a circumstanțelor, de ce îți plângi moartea înainte chiar de a muri? De ce te uiți la tine și la puterile tale, uitând care îți este identitatea de copil al lui Dumnezeu? De ce uiți că ai prioritate înaintea Tronului Său? De ce îți calci în picioare drepturile la un viitor și o nădejde , așa cum Dumnezeu le gândește pentru tine?

Trezește-te! Cât trebuie să te mai doară ca să ieși din cutiuța temerilor tale și să apelezi la El? Dacă ne-am gândi cu adevărat la copiii noștri, la generația care vine, cred că alta ar fi atitudinea noastră. Dar în egoismul nostru, totul se rezumă la:  „mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul” sau „ după mine potopul”…

Un om a lui Dumnezeu spunea, că de noi depinde ca măreția lui Dumnezeu să se vadă, că numai noi putem să determinăm cât de mari pot fi minunile Lui în viața noastră.

Dacă nu ești mort încă, înseamnă că Dumnezeu mai are de lucrat cu tine și prin tine! Ridică-te! Fiii tăi au nevoie de tine, națiunea ta are nevoie de tine, deschide drumuri, construiește poduri, fii viu pentru Împărăția Lui!

Luminita Ciuciumis

Share this:

Leave a Reply